1 iunie a venit, ca în alți ani, cu veselie maximă. De data aceasta, sărbătoarea de Ziua Internațională a Copilului s-a mutat de pe stradă în școli, unde Policy Center for Roma and Minorities și Terre des hommes au organizat activități sportive și jocuri pentru 220 de copii. Școlile 73, 136 and 148 din Ferentari au găzduit copiii care s-au întrecut în activități de echipă, au conceput strategii de a-i învinge pe adversari și au învățat că în cele mai multe cazuri, colaborarea și comunicarea sunt cele mai bune căi de a câștiga.
Policy Center for Roma and Minorities operează Clubul de Educație Alternativă, un proiect de educație non-formală pentru copii defavorizați la școlile 2, 136 și 148 din Ferentari, cartierul cel mai sărac din București. Copiii de la școala 2 au participați la sărbătoarea de 1 iunie la școala 136, unde Policy Center for Roma and Minorities lucrează din iunie 2010.
Mulțumiri speciale se cuvin prietenilor de la Terre des hommes (care lucrează în școlile 73 și 148) și mamelor care au ajutat toată ziua. Cât despre copii, lăsăm fotografiile să vorbească.
Gala Societății Civile este o competiție anuală prin intermediul căreia sunt premiate cele mai bune proiecte desfășurate de organizații neguvernamentale, grupuri de inițiativă, sindicate sau persoane fizice în România. Anul acesta au fost înscrise în competiție 176 de proiecte și programe de către 109 organizații non-guvernamentale și non-profit din România. Echipa Policy Center for Roma and Minorities este onorată de primirea premiilor și felicită toate celelalte organizații și proiecte câștigătoare. Marele premiu a revenit anul acesta Fundației SMURD pentru proiectul Vodafone România și SMURD, Parteneriat pentru viață – Soluția de Telemedicină.
Ceremonia, care s-a desfășurat sub sloganul ‘De zece ani îi premiem pe cei care nu promit nimic, dar fac mult!’, poate fi vizionată în totalitate pe site-ul B1TV.
]]>
Twenty eight years exactly since the first resolution on Roma was passed by the European Parliament, the EU is finally publishing its Framework Strategy on Roma. But is there any progress to report?
On 24 May 1984 the European Parliament passed resolution C172/153, which acknowledged that “gypsies still suffer discrimination in law and practice,” and called on the governments of European member states to eliminate discrimination against Roma. Twenty-eight years, and countless resolutions, later, according to the Director of the Fundamental Rights Agency, in February 2012 Roma/Gypsies are the most discriminated against ethnic minority in Europe.
European Union institutions show all the signs of structural racism when it comes to Roma. There are few incentives for managers in charge of Roma issues to come up with functional policies: such policies would likely be expensive (as shown by US policies targeting the social inclusion of Afro-Americans) and deeply unpopular. The bureaucrats feel no responsibility whatsoever towards Roma, moreover their careers depend on political connections. As I will show later in this article, the European political class is not very fond of Roma.
The situation on the ground is even more worrying. The overwhelming majority of Roma live in deep poverty and lack sufficient education to acquire decent jobs. For example, half of Roma children drop out of school, according to a 2010 UN report. Europeans have strongly negative prejudices against Roma: the Eurobarometer shows that Roma are disliked six times more than the average of ethnic minorities in Europe.[1]
In March 2012, the European Union held the latest Extraordinary Meeting on Roma, which focused on National Strategies for Roma inclusion. Of the twenty-nine speakers on the agenda, only two were Roma. Furthermore, one represents the most right-wing ruling party in Europe at the moment – the Hungarian Fidesz party.
The discrepancy between official speeches at the European Union level, reporting significant progress each year, and the reality at the ground level is stark. Ethnically targeted killings of Roma in Hungary, a policy to fingerprint Roma in Italy, and illegal criminal profiling of Roma in France are just some of the most visible signs of lack of progress. Increased migration of Roma towards western Europe and proliferation of Roma ghettoes around the European capitals are results of failed policies.
Vladimir Meciar, when he was Prime Minister of Slovakia, said that “[Roma] are antisocial, mentally backward, inassimilable and socially unacceptable.”[2] Views such as that of Mr Meciar are widespread in Europe. Many Europeans directly associate Roma with criminality. The focus on empowering traditional Roma is widespread, but wrong. It has not led to progress within traditional communities, as bureaucrats and politicians hoped, but rather to an involution. Huge numbers of successful professionals of Roma origin prefer to assimilate within the majorities in order to avoid being perceived as criminals.
Affirmative measures targeting Roma have not worked, overall. Often, they have provided easy access to employment for people who do not need an advantage in the marketplace. Roma from the middle- or upper-class, with better access to information, or the right connections, have made the most of such opportunities. Only exceptionally can one see Roma from the poorest communities benefiting from affirmative action. Roma activism is too often a family business focused on rapid or easy access to power and financial resources.
Unfortunately, European human rights watchdog organisations show the same signs of structural racism as do all other EU institutions. Neither the EU Fundamental Rights Agency, nor the Council of Europe European Commission against Racism and Intolerance (ECRI) employ any Roma, according to their human resources departments[3], despite the fact that they spend a significant, sometimes a majority, of their yearly research budgets on Roma-related issues. The same watchdogs have argued numerous times in the past for affirmative action to bring Roma within institutions relevant for their social inclusion.
Failure is a bitter pill to swallow. But we all need to recognize failure in order to improve. Otherwise, the situation on the ground will only get worse, while the rhetoric becomes more and more empty.
The hardest thing to accept may be that most of the money spent in Europe on Roma issues is spent on bureaucratic administration (mostly for non-Roma human resources) and expensive meetings held in four or five-stars hotels in capitals all around Europe. None of the Roma suffering from social exclusion live there.
[1] European Commission (2008). Discrimination in the European Union: Perceptions, experiences and attitudes, p. 8. Retrieved April 15, 2012 from: http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_296_sum_en.pdf.
[2] As reported by the Slovak Spectator.
[3] According to the Roma contact point within the Council of Europe, and the director of the Fundamental Rights Agency.
This article by Policy Center for Roma and Minorities President Valeriu Nicolae appeared on openDemocracy.net on May 23, 2012. His book, We are the Roma! One Thousand Years of Discrimination is published by Seagull Books in 2012.
]]>
Pentru a sărbători succesele unui 2011 productiv, trupele de dans și teatru de la Clubul de Educație Alternativă al Policy Center și-au etalat talentul prin două spectacole publice la sfârșitul lui decembrie. Cu rude, prieteni, dar și cu artiști consacrați și diplomați de rang înalt în public, spectacolele i-au recompensat pe copii pentru munca asiduă și au promovat solidaritate ce transcende rasa sau etnia între mebrii publicului.
Excelența Sa Johannes Hendrik Mattheus (Matthijs) van Bonzel, Ambasadorul Olandei în România, a fost printre cei 200 de spectatori la Sala Dalles pe 20 decembrie, când trupa Policy Center de dans, Born for Trouble (B4T), a participat într-un spectacol de street dance intitulat „Uniți prin Dans” și organizat de Trouble Crew, unul din cele mai talentate grupuri tinere de dans din România, care conduce și o școală de dans. [singlepic id=32 w=320 h=240 float=right]Pe lângă B4T și Trouble Crew, spectacolul a inclus câteva alte grupuri de dansatori (copii și tineri) pregătiți de instructorii Trouble, care au lucrat cu copiii de la Clubul de Educație Alternativă de la Școala Nr. 136 din Ferentari timp de peste un an.
Pe 21 decembrie, trupa de teatru a Clubului a prezentat un spectacol intitulat „Revolta Maimuțelor,” o fabulă adaptată pentru copii de actorul Sorin Sandu de la Teatrul Masca, care îi învață pe copiii de la Școala nr. 136 actorie și producție de teatru de la începutul lui 2011. Spectacolul a avut loc la Casa Universitarilor în centrul Bucureștiului, în prezența unui invitat special, doamna Marie-Louise Thaning, Adjunct al Șefului Misiunii Ambasadei Suediei la București, și a familiilor și prietenilor copiilor.
[singlepic id=31 w=320 h=240 float=left]
Membrii trupei de teatru și ai grupului B4T trăiesc în Ferentari, unul din cele mai sărace și marginalizate cartiere din București. Programele Policy Center for Roma and Minorities în Ferentari luptă împotriva excluziunii sociale, a rasismuli și discriminării, probleme cu care se confruntă societatea română. Clubul de Educație Alternativă, care a fost întemeiat cu finanțare inițială de la Ambasada Olandei, le oferă copiilor un mediu pozitiv în care învață, se joacă și își însușesc competențe personale sub îndrumarea unor dascăli voluntari care le sunt deopotrivă mentori și exemple de urmat.
]]>